Author - Mihail

Adormirea Maicii Domnului – Hramul Mănăstirii Țigănești

De sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, părintele arhim. Irinarh (Costru), starețul Sfintei Mănăstiri Țigănești a săvârşit Sfânta Liturghie în mijlocul obștei și a pelerinilor veniți la mănăstire. În cuvântul de învăţătură Preacuviosul părinte Irinarh, a precizat faptul că deşi prăznuim Adormirea Maicii Domnului, eveniment trist, la care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi-a încheiat vieţuirea pământească, noi avem în minte cuvintele troparului acestei sărbători, care spun că Sfânta Fecioară Maria nu a părăsit lumea, ci s-a mutat la viaţa de veci, alături [...]

Ce să facem ca să dobândim mântuirea ?

Sfântul Iona de la Kiev (1802-1902) – unul dintre marii stareți ai secolului al XIX-lea, făcător de minuni. Ucenic apropiat al Sfântului Serafim din Sarov. Canonizat în anul 1995. Cu dragoste de Domnul te sfatuiesc: fii linisti­ta, smerita si tacuta, deoarece cauti mantuirea, dar te îndoiesti si vrei sa patrunzi în tainele lui Dum­nezeu cu mintea ta scurta. Roaga-te mai bine, nu iscodi, roaga-te în taina sufletului tau Domnului, Maicii Domnului si tuturor sfintilor. Roaga-te nu cu gura, roaga-te nu cu [...]

Repere istorice

Mănăstirea  de călugări Țigănești cu hramul adormirea Maicii Domnului, una dintre vechile mănăstiri moldovenești, este așezată în zona de codru a Moldovei, departe de aglomerația urbană, într-o vale pitorească, între două dealuri, care încep de la râul Ichel și de la satele Onești și Țigănești[1]. Dinspre sud curge Ichelul, dinspre vest vin trei izvoare, care în mijlocul locașului sfânt formează un iaz[2]. Denumirea Mănăstirii provine de la satul cu același nume din apropiere[3].     Repere istorice Data exactă a fondării schitului [...]

Stareții Mănăstirii Țigănești

Primul stareț cunoscut al schitului Țigănești, conform surselor arhivistice, a fost schimonahul Vartolomei[1], urmat apoi de monahul Avraam[2], fără a se cunoaște perioada concretă de stăreție și evenimentele desfășurate în acea perioadă. Starețul schitului în jurul anilor 1760, ieromonahul Samuil, moldovean, a lăsat călugărilor o diată cu semnătura sa, în care a menționat unde este hotarul moșiei, cum l-au prins tătarii și cum i-au luat documentele și lucrurile. Într-o diată rămasă după moartea acestuia (1760) se spune că, văzând năvălirile [...]

Comunitatea monahală

Datele privind numărul călugărilor de la înființarea schitului sunt practic lipsă. Primele informații de acest fel se referă abia la începutul sec. XIX. În 1815, sub stăreția ieromonahului Macarie, în schitul Țigănești, viețuiau ieromonahii Mitrofan, Moisei și Lavrentii, schimonahul Avramii, monahii Kornilei, Ioan, Ioasaf, Varsanovii și Vichentii, în total 10 persoane[1]. În 1816 schitul Țigănești a fost cel mai populat dinte toate schiturile de călugări din Basarabia, având 19 persoane[2]. În 1820-1821, în schit viețuiau 16 monahi, iar numărul [...]

Ctitorii Mănăstirii Țigănești. De la boierul Lupu Gheuca până în zilele noastre

Lista ctitorilor care au contribuit la fondarea și dezvoltarea schitului include persoane care au donat în diferite perioade loturi de pământ, imobile, mijloace bănești, podoabe prețioase etc. De la înființarea mănăstirii Țigănești  și până în 1918 lista ctitorilor se prezintă în felul următor. Ctitorul principal al mănăstirii Țigănești se se consideră boierul Lupu Gheuca și răzeșii, orogonari din comuna Cobâlca, care au dăruit și lotul de pământ și au întemeiat, în 1741, pe pământul lor o biserică de lemn. [...]

Necropola Mănăstirii

În cimitirul mănăstirii Țigănești a fost înhumat ctitorul bisericii cu hramul Sfântul Nicolae, negustor din Chișinău. Epitaful scris în limba rusă, pe piatra funerară, în traducere sună astfel: ,,Aici este înmormântat robul lui Dumnezu Hristofor Carandje Iscrov, ziditorul acestei biserici, încetat din viață la 15 aprilie 1887, la anul 60 al vieții.”

Pelerinajul – o adevărată binecuvantare

Pelerinajul este o călătorie cu scop de căutare a sfinţeniei, de încercare de a ne reînnoi viaţa, de a ne bucura de comuniunea noastră cu Dumnezeu şi cu aproapele. Totodată, pelerinajul este o adevărată binecuvantare pentru toţi care se nevoiesc pentru a părticipa la ele, ele devenind răspunsul nostru la cemarea: “Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul”. (Evrei 12, 14).