Stareții Mănăstirii Țigănești

Primul stareț cunoscut al schitului Țigănești, conform surselor arhivistice, a fost schimonahul Vartolomei[1], urmat apoi de monahul Avraam[2], fără a se cunoaște perioada concretă de stăreție și evenimentele desfășurate în acea perioadă.

Starețul schitului în jurul anilor 1760, ieromonahul Samuil, moldovean, a lăsat călugărilor o diată cu semnătura sa, în care a menționat unde este hotarul moșiei, cum l-au prins tătarii și cum i-au luat documentele și lucrurile. Într-o diată rămasă după moartea acestuia (1760) se spune că, văzând năvălirile tătarilor, el a luat documentele și lucrurile scumpe – să nu cadă pradă tătarilor, însă a fost prins și deposedat de ele[3].

Ieromonahul Pahomie, fiind nacealnic la schit în 1801, l-a primit în comunitatea monahală de la Țigănești pe Iov, pe care l-a tuns în monahism în anul următor.[4]. Pahomie a fost înlocuit de ieromonahul Tarasie, moldovean, care a stărețit în anii 1802-1804[5], după care este numit ieromonahul Ipolit, care conduce schitul un timp scurt, prin 1804[6].

Potrivit informațiilor arhimandrutului Visarion (Puiu), ieromonahul Teodosie, moldovean, vine în săreție pentru următorii doi ani, 1804-1806[7], fiind urmat de Macarie (1806-1809), iar acesta este înlocuit de Tarasie, care ,,a fost rânduit nacealnic la schitul Țigănești de presfințitul mitropolit Gavriil la an 1809”[8], rămânând în acest scaun până în 1811. Conform unor dosare de arhivă, ieromonahul Teodosie a venit ca administrator la schitul Țigănești în 1811, după care, în 1813, conducând prost comunitatea de la Țigănești, s-a întors în schitul Lămanova[9]. Ieromonahul Teodosie a stărețit în două rânduri: 1804-1806 și 1811-1813.

Ieromonahul Macarie, moldovean, a stărețit și el în două rânduri: în 1806-1809 și 1813-1816.Anume el a pornit un proces de judecată cu medelnicerul Lupu Rosset pentru moșia schitului, proces încheiat în 1840[10]. Ieromonahul Arsenie, ucrainean, a condus schitul între 1816 și 1829[11]. După care a urmat ieromonahul Daniil, moldovean, care a administrat în 1829-1835[12], iar ieromonahul Luchian vine la conducerea locașului doar pentru câteva luni ale anului 1835[13].

În următorii cinci ani, 1835-1840, schitul a fost condus de ieromonahul Martirie, ucrainean de origine[14]. A fost urmat, pentru anii 1840-1844, de egumenul Irinei , modovean de origine[15].

Ulterior, stăreția revine egumenului ieromonah Victor, 1844-1853[16]. S-a născut în 1810, moldovean, fiu de preot, a studiat particular. În 1832 a fost ,,ponomar” la Hâncești; în 1839- hirotonisit diacon de arhiepiscopul Dimitrie. La 15 ianuarie 1842 a fost tuns în călugărie de egumenul Ignatie la Casa Arhierească din Chișinău, apoi numit econom al Casei Arghierești din Chișinău. În 1843 a fost hirotonisit ieromonah, în 1844 transferat la mănăstirea Hâncu; iar la 11 august a fost desemnat stareț al schitului Țigănești. În 1850 a fost hirotonisit egumen. Perioada stăreției sale se caracterizează prin începutul construcției, în 1846, a bisericii de piatră cu hramul Adormirea Maicii Domnului, finisată deja după moartea sa. Ieromonahul Agatanghel, de origine ucrainean, a sărețit în 1853-1859. Pe timpul săau a fost construită stăreția veche și amenajat izvorul din ogradă cu un pavilion deasupra. Ieromonahul Vladimir, moldovean, a suplinit funcția de stareț al schitului din 18 inie 1859 până în 1860[17]. Egumenul Ghedeon, moldovean, a condus schitul în 1860-1872. În timpul stăreției sale, Hristofor Carandje Iscrov și cu alți sctitori au ridicat biserica de iarnă cu hramul Sfântul Nicolae și stăreția[18]. Ieromonahul Sinesie, moldovean, vine la administrarea schitului în 1872-1873[19]. Arhimandritul Iosif, moldovean, a fost starețul schitului în două rânduri: în 1873 până în 1875 și în 1879-1880. Pe Iosif l-a urmat egumenul Augustin, ucrainean, care a condus schitul din 1 noiembrie 1875 până în 1879[20]. Egumenul Ioanichie vine în fruntea comunității monahale pentru anii 1880-1884. In timpul stăreției sale a fost construit corpul de chilii de piatră, cu trapeză și bucătărie. L-a urmat în scaunul de stăreție în anii 1884-1886 egumenul Isaia, moldovean de origine.

Ieromonahul Teodorit, din tagma târgoveților, a administrat schitul prin 1886-1892[21]. În timpul stăreției sale a fost construi pentru părinți și frați copul de chilii din piatră în apropierea porții schitului. La 19 iunie 1890  a fost numit blagocin al mănăstirilor și schiturilor din Basarabia[22].

Ieromonahul Sebastian, fiu de dascăl, este în scaunul de stăreție în 1892-1894, fiidn urmat de egumenul Ionna, între 1894și 1897. Pentru un scurt timp, în 1897-1898, schitul este administrat de ieromonahul Macarie, descendent din tagmă duhovnicească, urmat anterior de arhimandritul Antim, rus de origine, care a condus schitul în anii 1898-1900.

Egumenul Sinesie ( Ștefan Iapăscurtă) a stărețit din 1900 până în 1909[23]. Moldovean, originar din tagma duhovnicească. A studiat la mănăstire; a intrat ca frate de ascultare la mănăstirea Călărășăuca (1870); ulterior a fost transferat la Casa Arhierească din Chișinău (1879) și în 1881 s-a întors la mănăstire. A fost tuns în călugărie la 27 martie în 1882 tot la Călărășăuca; peste doi ani a fost transferat la Mănăstirea Suruceni. În 1884 a fost hirotonisit ierodiacon; în 1885 a fost din nou transferat la mănăstirea Călărășăuca; în 1889 îl găsim deja la mănăstirea Japca, iar în 1889 a fost transferat din nou la Casa Arhierească din Chișinău. În 1891 este trasnferat iarăși la mănăstirea Japca și hirotonisit tot aici ieromonah. În 1900 este desemnat stareț al schitului Țigănești, fiind aptobat în funcție în 1902. În perioada stăreției sale a fost ridicat corpul cel mare de case de piatră, acoperit cu tablă de metal. Pentru slujba sa a fost decorat cu dreptul de a purta bederniță (1904).

A urmat după acesta în 1909-1912, Teodosie, moldovean, pe timpul căruia s-a construit din vălătuci un copr de case pentru oaspeți. Ieromonahul Agatanghel, moldovean, vine în scaunul stăreției pentru perioada 1912-1916[24], urmat de ieromonahul Augustin, moldovean, în 1916-1918.

Ieromonahul Achepsim (Moraru) a fost numit stareț al mănăstirii Țigănești în 1918-1920. Ulterior, până în 1925, ieromonahul Achepsim a deținut funcția de stareț al mănăstirii Dobrușa. L-a urmat protosinghelul Dositei (Vârlanu), care a stărețit în anii 1920-1922[25]. Protosinghelul Isachie a condus mănăstirea în anii 1932-1939[26]. S-a născut în 1880 într-o familie de agricultori. A intrat ca frate de ascultare la schitul Țigănești în 1909; tot aici a fost tuns în monahism ( martie 1910), în același an hirotonisit ierodiacon și apoi ieromonah. În 1917 a fost numit casier al mănăstirii. A fost gratificat cu bederniță (1915) și cu dreptul de a purta Crucea de aur (1923).

Protosinghelul Simon (Simon Stratu) a fost stareț al mănăstirii în anii celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941-1944[27]. S-a născut în 1890. A studiat la Facultatea de Teologie din Chișinău. A fost primit frate de ascultare în 1819 la mănăstirea Frumoasa. Tot aici a fost tuns în monahism (14 septembrie 1920). A fost numit prin ordin secretar la mănăstirea Țigănești (1920). În 1922 a fost hirotonisit ierodiacon la mănăstirea Frumoasa, iar în 1939 numit aici duhovnic. În 1942- hirotonisit egumen la mănăstirea Țigănești. A fost gratificat cu bederniță (1931) și cu dreptul de a purta Cruce de aur (1933).

După 1944 conducerea mănăstirii Țigănești a revenit pe seama arhimandritului Ioachim ( Iachim Grigorevici Burlea), originar din localitatea Bravicea, Orhei[28]. S-a născut în 1884; la 10 ani în 1894, a intrat ca frate de ascultare la schitul Țigănești. A făcut școală primară tot la Țigănești. A fost tuns în 1910; a fost transferat la mănăstirea Hârjauca (1912) și din 1914- la Casa Arhierească din Chișinău. În 1915 a fost hirotonisit în ierodiacon, iar în 1918- ieromonah, după care a fost trasnferat la mănăstirea Țigănești. A fost numit stareț al mănăstirii în 1944, după ce fostul stareț, protosinghelul Simon, s-a retras cu Armata Română peste Prut[29]. Arhimandritul Ioachim ( Burlea) a fost și blagocinul mănăstirilor de călugări. A participat la ședința stareților mănăstirilor Eparhiei de Chișinău în probleme disciplinare și de gospodărie (4-5 octombrie 1955 , Chișinău, biserica Sfântul Ilie). După închiderea mănăstirii (1959), arhimandritul Ioachim a fost trimis în satul Bravicea, la o distanță de 50 km de mănăstire, unde avea reședință forțată și era supravegheat permanent. A fost gratificat cu bederniță (1923) și Cruce de aur (1931).

Arhimandritul Artemie (Bocșa) a fost primul stareț al mănăstirii de monahi Țigănești reînființată în 1992[30]. Este născut în anul 1964, în satul Năpădeni, Ungheni. A făcut școală medie incompletă. A fost tuns în monahism și făcut diacon ( 14 octombrie 1988), după care hirotonisit ierodiacon (18 octombrie 1988). A fost gratificat cu dreptul de a purta mitră și hirotonisit arhimandrit (1989). În 1992 a venit la Țigănești de la mănăstirea Căpriana. A stărețit la mănăstirea de călugări Țigănești în anii 1992-1994. Împreună cu comunitatea monahală a început lucrările de reparație a bisericii de vară și a chiliilor.

Arhimandritul Donat (Boubătrân) a condus mănăstirea în 1994 până în mai 1997[31]. S-a născut în 1966, în satul Slobozia, Ștefan Vodă, moldovean, a făcut școală generală. Tuns în monahism în februarie 1988. În martie 1988 a fost hirotonisit diacon, apoi iereu. În 1989 a fost decorat cu Cruce cu pietre scumpe și ridicat la rangul de arhimandrit. În timpul stăreției sale a fost săpat un iaz în apropierea mănăstirii și a fost construit un drum prin pădure care leagă mănăstirea de șoseaua Chișinău-Bălți.

Arhimandritul Irinarh (Ioan Costru) îndeplinește funcția de stareț al mănăstirii Țigănești din 9 decembrie 1997. S-a născut la 27 martie 1973, originar din satul Milești, raionul Nisporeni. A intrat la mănăstirea Țigănești în 1992, a fost tuns în călugărie la 22 martie 1993[32], după care hirotonisit ierodiacon și ieromonah (august 1993). La 19 decembrie 2000 a fost avansat în treapta de egumen și la 23 aprilie 2008- în arhimandrit. A studiat la Seminarul Teologic (1995-2000) și Academia Teologică (2012)[33]. În 2004 a fost decorat cu dreptul de a purta Sfânta Cruce cu pietre scumpe. În timpul serviciului oficiat de ÎPS Vladimir în biserica cu hramul Sfântul Nicolae, la 1 noiembrie 2011, pentru slujirea vrednică și pentru meritele sale întru buna administrare a mănăstirii, arhimandritul Irinarh (Costru) a fost distins cu dreptul de a purta Toiagul.

[1] ANRM, F. 208, inv. 2, dosar 3274, f. 30v.

[2] Защук А., Материалы, c. 126.

[3]ANRM, F. 208, inv. 2, dosar 3274, f. 7v.

[4] Mihail Paul, Mănăstirea Hârjauca, ținutul Orhei, în Mihail Paul, Mărturii, p. 51.

[5] Puiu Visarion, Mănăstirea Țigănești, în Puiu Visarion, Monăstirile din Basarabia, p. 60.

[6] ANRM, F. 208, inv. 2, dosar 3274, f. 30 verso; Защук А., Материалы, c. 216.

[7] Puiu Visarion, Mănăstirea Țigănești, în Puiu Visarion, Monăstirile din Basarabia, p. 60.

[8] Mihail Paul, Mănăstirea Hârjauca, ținutul Orhei, în Mihail Paul, Mărturii, p. 49.

[9] ANRM, F. 205, inv. 1, dosar 86, f. 2-2verso. A se vedea și Plugaru Șt., Candu T., Episcopia Hușilor și Basarabia (1598-1949). Iași, PIM, 2009, p. 150.

[10] ANRM, F. 205, inv. 1, dosar 1330, 60 f. Дело по рассмотрению  рапорта настоятеля монастыря Курки архимандрита Кирилла о смерти начальника Цыганештского монастыря иеромонаха Макария и о назначении на него место другого начальника; Diferite știri din arhiva ConsiliuluiEparhial din Chișinău de Const. Tomescu, în AB, Chișinău, 1935, an. 7, nr. 1, p. 20.

[11] ANRM, F. 205, inv. 1, dosar 5014. Рапорты настоятелей монастырей Кишиневской Епархии о засвидетельстовании прихода расходных книг, ANRM, F. 205, inv. 1, dosar 2770, 4 f, anii 1819-1823.

[12] Puiu Visarion, Mănăstirea Țigănești, în Puiu Visarion, Monăstirile din Basarabia, p. 60.

[13] ANRM, F. 208, inv. 2, dosar 3274, f. 30 verso; Защук А., Материалы для географии и статистики России c. 216.

[14] Puiu Visarion, Mănăstirea Țigănești, în Puiu Visarion, Monăstirile din Basarabia, p. 60.

[15] ANRM, F. 208, inv. 2, dosar 3274, f. 30v.

[16] ANRM, F. 208, inv. 3, dosar 110, 28 de file. Ведомости о настоятелях монастырей Кишиневской Епархии за 1844 год; ANRM, F. 208, inv. 3, dosar 3284, f. 112. Формулярные списки монахов, служителей монастырей за 1851 год.

[17] Защук А., Материалы, c. 216.

[18] Puiu Visarion, Mănăstirea Țigănești, în Puiu Visarion, Monăstirile din Basarabia, p. 60.

[19] Ibidem.

[20] ANRM, F. 208, inv. 3, d. 636, f. 46v.

[21] ANRM, F. 208, inv. 5 (1), dosar 1627. Anii 1892-1894.

[22] КЕВ, 1890, Nº

[23] ANRM, F. 208, inv. 6, dosar.1643, f. 105 verso; ANRM, F. 208, inv. 4, dosar 2589, anul 1902.

[24] ANRM, F. 208, inv. 4, dosar 4229. Anul 1913-1918.

[25] Mănăstirile și schiturile din Eparhia Chișinăului și Hotinului, în Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului (Basarabia). Ediție specială, Chișinău, 1992, p. 5.

[26] ANRM, F. 1135, inv. 3, dosar 211, f. 131, Formularele de serviciu ale mănăstirilor din Eparhia Chișinăului pentru anul 1941; ANRM, F. 1135, inv. 3, d. 212, f. 54-55; Micșunescu Dimitrie, Vizitând mănăstiri, p. 57-60.

[27] ANRM, F. 1135, inv. 3, dosar 211, f. 131, Formularele de serviciu ale mănăstirilor din Eparhia Chișinăului pentru anul 1941; ANRM, F. 1135, inv. 3, d. 212, f. 54-55.

[28] ANRM, F. 1135, inv. 3, dosar 212, f. 57.

[29] Православие в Молдавии. Власть, церковь, верующие, том. 1, с. 363, док. 80; с. 712, док. 82.

[30] Arhiva curentă a Mitropoliei Moldovei, dosarul mănăstirii Țigănești.

[31] Ibidem.

[32] Ibidem.

[33] http://manastireatiganesti.md/arhimandritul-irinarh/, accesat 15 iunie 2012.