Rugăciunea și lupta cu patimile

Îngrădindu-ne viețuirea noastră de dinafară cu înfrînarea de la mîncărurile și băuturile ce se întrebuințează într-o măsură prisoselnică și cu îndulcire, îngreunîndu-ne viețuirea noastră cu însingurarea ce atîrnă de ea, adică cu petrecerea fără ieșire din mănăstire și abaterea de la cunoștințele prietenești din afară și dinlăuntrul mănăstirii, ne vom îndrepta luarea aminte spre patimile sufletești. Ne vom îndrepta luarea aminte întai de toate dupa porunca Domnului, asupra mîniei (Matei 5, 22), care își are temeiul în mîndrie (Marcu Ascetul).

   Vom ierta părinților și fraților noștri, care petrec aproape sau departe, vii și răposați, toate  ofensele și supărările pe care ei le-au adus asupra noastră, oricît de grele ar fi aceste supărări. Domnul ne-a poruncit: „Iar cînd stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșalele voastre. Că de nu veți ierta voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greșalele voastre” (Marcu 11, 25-26).

  Întîi de toate, roagă-te pentru vrăjmașii tăi și binecuvîntează-i (Mat. 5, 44) ca pe niște unelte ale Proniei Dumnezeiești, prin care ți se răsplătește pentru păcatele tale în vremea scurtei tale vieți pămîntești, ca să te izbăvească de răsplata de care ești vrednic în veșnicile munci ale iadului.

Cînd tu vei proceda astfel, cînd îți vei iubi vrăjmașii și te vei ruga pentru ei, pentru ca lor să li se dăruiasca toate bunătățile, vremelnice și veșnice, numai atunci se va coborî spre tine Dumnezeu întru ajutor și tu vei birui prin rugăciunea ta pe toți potrivnicii tăi, vei intra cu mintea ta în templul inimii pentru ca să te închini Tatălui în Duh și Adevăr (Ioan 4, 24).

Dar dacă vei îngădui inimii tale să se împietrească prin aducerea aminte a răului și-ți vei îndreptăți mînia prin mîndria ta, atunci Domnul Dumnezeul tău Se va întoarce de la tine și vei fi dat să fii călcat sub picioarele satanei. El te va călca prin toate gîndurile și simțăminte spurcate, iar tu nu vei fi în stare să-i stai împotrivă. Dar dacă Domnul te va învrednici să-ți pună la temelia nevoinței în rugăciune, nerăutatea, dragostea, neosîndirea oamenilor, iertarea lor făcută cu milă, atunci cu o deosebită ușurință și grabă vei birui pe potrivnicii tăi, și vei ajunge la rugăciunea curată.

Să știi că toate patimile și toate duhurile căzute se găsesc în cea mai apropiată rudenie între ele. Această rudenie, această unire, este păcatul. Dacă tu te-ai supus unei patimi, atunci prin supunerea la acea singură patimă, tu te-ai supus și la toate celelalte patimi. Dacă tu ai îngăduit unui singur duh al răutații să te robească, prin convorbirea cu gîndurile băgate de el și prin ademenirile și închipuirile ce se fac prin aceste gînduri, atunci tu ai intrat în robia tuturor duhurilor. După înfrîngerea ta, ele te vor trece, – Vai! – de la unul la altul, ca pe un prizonier.

Acest lucru ne învață Sfinții Părinți, acest lucru ne învață însăși experiența. Observă-te și vei vedea că dacă ți-ai îngăduit să te lași înfrînt de ceva, de bună voie, în urma acestei înfrîngeri vei fi înfrînt, de nevoie în altceva, adică într-o ispită cu totul deosebită în care tu n-ai fi vrut să cedezi biruința, pînă cînd, printr-o pocăință plină de grijă nu-ți vei restabili libertatea. De aceea, punîndu-ți la temelia nevoinței de rugăciune, nemînierea, dragostea și mila față de aproapele, poruncite de Evanghelie, respinge cu hotărîre orice convorbire cu gîndurile și orice închipuire.

Lucrarea păcii lui Hristos este în om semnul petrecerii omului în poruncile lui Hristos, în afară de pacea falsă ce provine din rătăcire și înșelare de sine; dimpotrivă, tulburarea cea mai subțire, oricît s-ar acoperi ea prin tot felul de îndreptățiri, servește drept un semn adevărat care arată abaterea de la calea strîmtă a lui Hristos, spre calea largă care duce la pierzare. Nu osîndi nici pe nelegiuit, nici pe răufăcător. „Cine ești tu, ca să judeci pe sluga altuia ? Pentru stăpînul său sta sau cade” (Rom 14. 4). Să nu urăști nici pe clevetitor, nici pe defăimător, nici pe tîlhar nici pe ucigaș, căci ei se răstignesc de-a dreapta Domnului, potrivit cu rînduiala neajunsă a judecăților lui Dumnezeu, pentru ca tu să poți spune, dintr-o conștiință și încredințare pornită din inimă: „Primesc cele ce le merit după faptele mele, pomeneste-mă Doamne întru Împărăția Ta!”.

Întelege, din necazurile ce ți s-au îngăduit, buna călăuzire în alegerea ta de către Dumnezeu și roagă-te cu cea mai caldă rugăciune pentru acei binefăcători ai tăi, prin mijlocirea cărora ți se dă fericirea, prin maînile cărora tu te smulgi din lume și te omori față de ea, prin mîinile cărora tu te ridici către Dumnezeu. Să simți față de ei milă asemănătoare cu mila pe care o simte Dumnezeu pentru omenirea nenorocită ce se îneacă în păcate, Dumnezeu, Care Și-a dat Fiul drept jertfă de răscumpărare în locul creaturii dușmănoase Creatorului, știind că această creatură, în majoritatea ei , își va bate joc de această jertfă, și nu o va lua în seamă. O asemenea milă ce se întinde pînă la dragostea de vrăjmași, ce se revarsă în rugăciunile făcute cu lacrimi pentru ei, ne aduce la cunoașterea Adevărului, prin experiență.

Adevărul este Cuvîntul lui Dumnezeu Evanghelia. Adevărul este Hristos!

Din:PRAVILA DE RUGĂCIUNE(Sfîntul Teofan Zăvorîtul)