Pacea lui Hristos
Dar dacă tu ai simțit că mintea ți s-a unit cu sufletul și cu trupul, că tu nu mai ești tăiat în bucăți de către păcat, ci formezi ceva unitar și întreg, ca sfînta pace a lui Hristos a adiat în tine, atunci păstrează cu cea mai mare grijă posibilă Darul lui Dumnezeu. Principala ta lucrare să-ți fie rugăciunea și citirea cărților sfinte; celorlalte lucrări să le dai o însemnatate de mîna a doua, iar față de lucrurile pămîntești să fii rece, dacă se poate, chiar străin de ele.
Sfînta pace ca una ce este adierea Sfîntului Duh, este subțire, se retrage imediat din sufletul care se poartă fără băgare de seamă în prezența Lui, care nimicește evlavia, care distruge credincioșia, prin slăbirea pricinuită de păcat, care își îngăduie lipsa de grijă. Odată cu pacea lui Hristos, dintr-un suflet nevrednic se retrage rugăciunea harică și în suflet se implantă ca niște fiare flămînde patimile, care încep să-l tortureze pe cel ce s-a adus singur ca o jertfă în mîinile lor și care, prin părăsirea lui Dumnezeu, rămîne ca o victimă lăsată la propriile ei puteri.
Dacă tu te vei îmbuiba, dar mai ales te vei îmbăta, sfînta pace a lui Hristos va înceta să lucreze în tine. Dacă te vei mînia, lucrarea ei se va curma pentru multă vreme. Dacă îți vei îngădui o cutezanță, ea va înceta să lucreze. Dacă vei îndrăgi ceva pămîntesc, dacă te vei molipsi de vreo altă patimă față de lucruri, față de vreo rucodelie sau față de o deosebită dispoziție pentru vreun om sfînta pace se va retrage negreșit de la tine.
Dacă îți vei îngădui o îndulcire cu gînduri desfrînate, ea te va părăsi pentru foarte multă vreme, ca una ce nu rabdă nici un fel de putoare păcătoasă, mai ales putoarea desfrîului și a slavei deșarte. Vei căuta-o și nu o vei dobîndi. Vei plînge pentru pierderea ei, dar ea nu-ți va da nici o atenție nici ție, nici plînsului tău, pentru ca să te învețe să dai prețul cuvenit darului lui Dumnezeu și s-o păstrezi cu grijă cuviincioasă și cu evlavie.
Din:PRAVILA DE RUGĂCIUNE(Sfîntul Teofan Zăvorîtul)