Despre rugăciunea în Biserică

Despre rugăciunea în Biserică

Așezămîntul rugăciunilor obștești în Sfintele lui Dumnezeu Biserici este o mare milă dumnezeiască pentru om. Aceste rugăciuni sunt rînduite de Apostoli, de sfinții lor ucenici și de Sfinții Parinți din primele veacuri ale creștinismului, potrivit unei descoperiri de sus.

La aceste rugăciuni, fiecare creștin poate lua parte, chiar și cel neștiutor de carte își însușește cunoștințele, vorbirile frumoase, poeziile duhovnicești, ale sfinților cuvîntători și ale cărturarilor creștinismului. În timpul rugăciunilor citite, cel ce dorește poate învăța foarte ușor rugăciunea minții, căci cantitatea rugăciunii, au spus Părinții, duce la calitate și de aceea rugăciunile îndelungate de prin mănăstiri ajută foarte mult pe nevoitor să treacă de la rugăciunea făcută cu gura, spre cea care se face cu mintea și cu inima.

Venind tu în biserică, dacă nu ai vreo ascultare întrînsa, stai cît mai retras, după stîlp, pentru ca să nu te risipești și pentru ca evlavia ta să nu fie expusă spre rușinarea altora; îndreaptă-ți ochii minții spre inimă, iar ochiul trupesc spre pămînt și roagă-te lui Dumnezeu cu duhul zdrobit, cu nici un fel de vrednicie nici un fel de faptă bună, cunoscîndu-te vinovat într-o nenumarată mulțime de păcate, știute și neștiute de tine.

Mai ales călugărul nou începător trebuie să frecventeze regulat Biserica. În anii bătrîneților și ai neputințelor cînd atît vîrsta cît și starea bolnăvicioasă îl închide pe călugăr aproape cu totul în chilie, el se va hrăni cu acea merindă duhovnicească pe care a adunat-o în timpul tinereților sale și în timpul tăriei sale, cercetînd casa lui Dumnezeu. Numesc merinde duhovnicească, rugăciunea minții și a inimii.

Din:PRAVILA DE RUGĂCIUNE(Sfîntul Teofan Zăvorîtul).

Share