Duminica lăsatului sec de brînză (a izgonirii lui Adam di Rai). Începutul Postului Mare

[Rom. 13, 11-14; Mt. 6, 14-21]. ”Dacă veți ierta oamenilor greșalele lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru cel ceres; iar dacă nu veți ierta oamenilor greșalele lor, nici Tatăl vostru  nu vă va ierta greșalele voastre.”

Ce mijloc simplu și lesnicios de mîntuire! Ți se iartă păcatele cu condiția să ierți și tu greșalele aproapelui. Asta înseamnă că îți ții soarta în mîini. Calcă-ți pe suflet și treci de la simțăminte neprietenoase față de aproapele tău la unele cu adevărat pașnice, și e de-ajuns.
Ziua iertării – ce zi mare și cerească a lui Dumnezeu! Dacă ne-am folosi cu toții de ea așa cum se cuvine, ziua aceasta ar face din toate obștile creștinești niște obști de Rai, iar pămîntul s-ar face una cu cerul.

Sfîntul Teofan Zăvorîtul

(Extras din cartea Tîlcuiri din Sfînta Scriptură pentru fiecare zi din an)