Despre mărturisirea păcatelor (spovedanie)

Prima treaptă de salvare a omului este spovedania cu căință.  Mărturisirea să fie mai deasă decât împărtășirea.  Cu mărturisirea sinceră și deasă vei reuși.Să te mărturisești regulat, că dacă mături casa mai des, ți-i drag să stai în ea. Dacă speli cămașa, ți-i drag s-o îmbraci. Căci dacă se face mult gunoi în casă, este mai greu de scos afară. Să te mărturisești mai des  dacă nu în fiecare săptămână, măcar în fiecare lună.
De câte ori cazi, scoală-te, mărturisește-ți păcatele, căiește-te, fă-ți canonul, întreabă și du-ți crucea mai departe, cu ochii la Hristos, până ajungi sus, la Golgota. Noi cu faptele noastre nu putem spune că ne mântuim, fără mila lui Dumnezeu, fără duhovnic și fără rugăciunile Bisericii. Dar să ne găsească ceasul morții în luptă. Numai mila Bunului Dumnezeu și a Maicii Domnului să ne ajute să ajungem și noi la ușa raiului, și acolo să strigăm tare: „Deschide-ne, Doamne, ușa milostivirii Tale!”
Să fiți sinceri la spovedanie, să nu vă îndoiți niciodată de duhovnic, căci nu el, ci Dumnezeu vorbește și lucrează prin el.  Pentru a ne ușura de ispite este nevoie să ne mărturisim. Aceasta ne duce la smerenie.   Dacă te vei potrivi gândurilor și nu le vei mărturisi, nu vei ajunge bine.   La supărări și ispite ai nevoie să te mai descarci la duhovnic, dar numai și numai de boala ta, de slăbiciunea ta să vorbești.
Neascultarea și lenevirea la rugăciune, ca și toate celelalte patimi, se vindecă prin mărturisire curată la duhovnic, prin canon și prin săvârșirea faptelor bune în locul păcatelor care ne stăpânesc!
Să te mărturisești la un duhovnic care te ascultă și te crede.  Urmează sfatul duhovnicului, că el hotărăște!

Extrase din cartea „Părintele Paisie de la Sihla”