Sf. Teofan Zăvorâtul – Credința pe care o cere Domnului

[Rom. 6, 18-23; Mt. 8, 5-13]. Ce credință avea sutașul! L-a uimit chiar și pe Domnul. Ea stă în aceea că la mărturisit pe Domnul ca Dumnezeu al tuturor, Stăpân Atotputernic al tuturor celor ce sunt; de aceea L-a și rugat: “Zi numai un cuvânt și se va vindeca sluga mea. Cred că toate sunt supuse Ție și ascultă de porunca Ta.”

Această credință o cere Domnul de la toți ceilalți; această credință o cere și de la noi. Cel ce are asemenea credință nu duce lipsă de nimic și orice ar cere primește.

Așa a făgăduit Domnul Însuși. O, de-am avea și noi măcar o urmă a acestei credințe! Dar și aceasta e un dar, iar darul acesta trebuie cerut, și cerut cu credință.

Să-l cerem, dar, cel puțin cu simțământul că avem nevoie de el; să-l cerem cu stăruință, fără să cruțăm osteneala, ajutându-l totodată să se înfiripe în noi, prin cugetări potrivite și în primul rând prin supunerea fața de poruncile lui Dumnezeu. (Sf.Teofan Zăvorâtul)