Prin ce mijloace e posibil de îmbunătățit starea celor adormiți?

Prin ce mijloace e posibil de îmbunătățit starea celor adormiți?

Sâmbăta de astăzi este zi în care este rânduită de Biserică deosebită pomenirea morților, adica se face acatistul pentru morți și panihidă. Vineri seara s-a săvârșit Parastasul (Catisma 17 cu pomenirea morților).

În Triod în ziua de astăzi etse pusă o explicare a pomenirii răposaților în această zi:

Unii oameni adeseori au murit pe neașteptate departe de casă: pe mare, în munți neumblați, în prăpăstii, în crăpăturile pământului, de ciumă, de foamete, în războaie, de foc de ger și de alte feluri morți. Și se poate că din pricina sărăciei și a lipsei, n-au avut parte să li se facă slujba și pomenirea rânduită. Pentru aceea dumnezeieștii Părinți, mânați de dragostea de oameni și fiind învățați de Sfinții Apostoli, au hotărât ca întreaga Biserică să facă pomenire de obște pentru toți aceștia, ca și ei, la rândul lor, fiindcă n-au pricina unei întâmplări oarecare, să fie cuprinși în pomenirea obștească de acum. Sfinții Părinți arată că slujbele făcute pentru ei aduc acestora mare folos… În al doilea rând, este cu cale să se facă azi pomenirea sufletelor, pentru că mâine are să se prăznuiască a doua venire a lui Hristos; prin aceasta Biserica înduplecă pe Înfricoșătorul și dreptul Judecător, ca să aibă față de suflete obișnuita Sa milă și să le așeze întru desfătarea cea făgăduită. …cea mai de pe urmă fapta a lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră va fi cercetarea vieții noastre de către dreptul Judecător, iar prin pomenirea ei, Biserica înfricoșează pe oamenii spre a săvârși cu ușurința nevoința postului.

Sâmbăta facem totdeauna pomenirea sufletelor celor adormiți, căci sâmbăta înseamnă în limba ebraică odihnă. Așadar, facem în ziua de odihnă a zilelor, rugăciuni pentru cei care au murit, deoarece ei s-au odihnit de toate lucrurile pământești și de toate celelalte. (Triod. Sâmbătă în săptămâna lăsatului sec de carne)

O deosebită atenție a inimii către cei răposați, și grijă de soarta noastră în veșnicie ne atrage în predică sa, de Sâmbăta morților, Arhimandrit Chiril (Pavlov) – duhovnicul Lavrei Sfântului Serghie de Radonej:

Dragi frați și surori, nu este nici un om, care ar trăi și n-ar păcătui. Nimeni nu e curat de spurcarea prin păcat. Și pentru asta în mai multe cazuri moartea ne prinde pe noi ca datornici (cu datoria care nu poate fi plătită) înaintea Domnului, dar, printre altele, după moarte nu este loc pentru pocăință. Numai în viața pământească omul poate să se căiască și să facă fapte bune, dar după moarte el nimic nu poate să facă pentru îmbunătățirea soartei sale, și îl așteaptă pe dânsul na din două: miluire ori osândă. Cum o să fie dar pentru cei, care nu s-au învrednicit de miluire la judecata lui Dumnezeu, dar, printre altele, au murit cu pocăință și nădejdea la mântuire? Ei pot să primească miluire după rugăciunile celor vii, care, rămânând pe pământ, sânt datori să ceară asta de la Dumnezeu, săvârșind a lor pomenire…

Prin ce mijloace e posibil de îmbunătățit starea celor adormiți? Prin rugăciune, milostenie și liturghiei pentru celor adormiți. Rugăciunea este cel mai firesc și accesibil mod de cerere pentru cei morți. Nu fiecare poate să dea milostenie ori să comande liturghie pentru adormiți, dar să se roage pentru morți poate fiecare: și bogatul, și săracul, și totodată în orice timp și în orice loc. Noi putem să ne rugăm pentru adormiți și dimineața și seara, și în biserică, și acasă, și în timp liber și în timpul de lucru. Totdeauna și peste tot Dumnezeu va primi rugăciunea noastră, numai dacă ea se aduce din inimă curată și iubitoare și se unește cu credință în Iisus Hristos…

Fie dar ca inimele noastre, pline de dragoste către cei duși din viață ai noștri rude, să fie pătrunse și cu simțul rugăciunii către Dumnezeu pentru dânșii. Fie ca sufletele a tuturor rugătorilor să se unească într-un strigăt de rugăciune către Dumnezeu pentru miluirea adormiților noștri, pentru iertarea păcatelor lor, celor de voie și fără de voie, și pentru sălășluirea lor în locașurile raiului, unde e veșnica fericire. Fie ca ei, aflându-se în lumea cealaltă, să simtă dragostea noastră către dânșii și pomenirea lor.

Cu Sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. (Arhim. Chiril (Pavlov). Predici.)

Share