Pomenirea Sfinților, slăviților și întru tot lăudaților și mai marilor Apostoli Petru și Pavel

Luna iunie în 29 de zile (12 Iulie pe stil nou): pomenirea Sfinților, slăviților și întru tot lăudaților și mai marilor Apostoli Petru și Pavel (+67).

Pentru acești doi Apostoli, pricină de laudă nu va afla nimeni mai mare alta, decât lauda, pe care le-a dat-o, Domnul Însuși, fiecăruia. Că pe, pe Petru l-a fericit, pentru mărturisirea Lui, numindu-l “Piatră” și pe adevărat mărturisirii lui a zidit Biserica Sa; iar, pe Pavel l-a numit “Vas ales”, care avea să poarte numele Domnului, înaintea tiranilor și a împăraților. Dar, iată, alte câteva cuvinte despre aceste slăvite căpetenii ale Apostolilor.

• Pomenirea Sfîntului Apostol Petru

Petru a fost fiul lui lona şi fratele lui Andrei cel intii chemat, născut din sămânța lui Simeon în cetatea Betsaida. Era pescar şi se numea Simon, dar Domnului I-a plăcut să-l numească Chefa, sau Petru (loan l: 42). El a fost cel dintâi ucenic care a mărturisit limpede credinţa lui în Iisus Domnul, zicând: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu (Matei 16: 16). Mare era dragostea sa pentru Domnul, iar credinţa într-Însul se întărea tot mai mult. Când Domnul a fost dus la judecată, Petru s-a lepădat de trei ori de Dânsul, dar privind o singură dată la chipul Stăpânului, sufletul lui s-a umplut de rușine și pocăință. După Pogorârea Duhului Sfânt, Petru s-a arătat propovăduitor neânfricat şi puternic al Evangheliei. După o astfel de propovăduire de-a sa în Ierusalim, au venit la credință trei mii de suflete. El a binevestit Evanghelia în Palestina, în Asia Mică, în Iliria şi în Italia. Petru a făcut multe şi mari minuni: a vindecat bolnavi, a înviat morţi; numai șezând în umbra lui, bolnavii se făceau sănătoși. El a avut de dus o luptă aprigă cu Simon Magul, care se socotea a fi dumnezeu, dar în fapt era sluga satanei. Petru l-a ruşinat și l-a biruit până în sfârșit pe unul ca acela. Din porunca ticălosului Împărat Nero, prieten cu Simon, Petru a fost osândit la moarte. După ce l-a sfinţit pe Linus Episcop al Romei, după ce a povățuit şi a mângâiat turma lui în Hristos, Petru a mers cu bucurie la moarte. Văzind crucea înaintea sa, el a rugat pe călăi să-l răstignească cu capul în jos, căci se socotea nevrednic să moară în același chip ca și Domnul. Și așa s-a săvârșit acest mare slujitor al Marelui Domn, primind cununa veșnicei slave.

• Pomenirea Sfîntului Apostol Pavel

Pavel s-a născut la Tars din seminţia lui Veniamin. La început se numea Saul. El a luat învățătura la școala lui Gamaliel, fiind fariseu şi prigonitor al creştinilor. Saul a fost adus în chip minunat la credința creștină de Însuși Domnul, Care i S-a arătat pe drumul Damascului. El a fost botezat de Apostolul Anania, care i-a dat numele de Pavel și l-a rânduit în slujba apostolească. Cu râvnă de foc Pavel a propovăduit Evanghelia în toată lumea, de la hotarele Arabiei și până în Spania, printre iudei și printre neamur, pentru care a și fost numit Apostolul Neamurilor. Cu cât patimirile sale erau mai cumplite, cu atât mai mare îi era și răbdarea cea mai presus de fire. În toți anii propovăduirii sale, viața lui Pavel atârna de la o zi la alta numai de un fir de păr. Umplându-şi toate zilele şi nopţile cu cele mai mari nevoinţe cu osteneli și chinuri pentru Hristos, întărind Biserica în multe locuri, şi dobândind măsura desăvirşirii, la urmă Pavel a putut zice: Nu eu, ci Hristos vieţuieşte în mine (Galateni 2: 20). Pavel a primit tăierea capului în Cetatea Romei în vremea împărăției lui Nero, în aceeași zi în care a primit mucenicia și Aposol Petru.

Să cinstim necontenit pe acești mari ctitori ai credinței noastre. Cât vor dura cerul și pământul, faptele și măreția Sfinților Apostoli nu se vor șterge din istoria mântuirii. Să-i chemăm în rugăciunile noastre și să fim recunoscători. Prin credință sântem de-a pururea ucenicii Apostolilor.