Pomenirea Sfinţilor, întocmai cu Apostolii, marilor împăraţi Constantin şi Elena

Pomenirea Sfinţilor, întocmai cu Apostolii, marilor împăraţi Constantin şi Elena

21 mai. Pomenirea Sfinţilor, Măriţilor, de Dumnezeu încoronaţilor şi întocmai cu Apostolii, marilor împăraţi Constantin şi maica sa Elena.

Părinţii Sfântului Constantin cel Mare au fost împăratul Constanţius Chlorus şi împărăteasa Elena. Constanţius Chlorus a mai avut şi alţi copii de la alte soţii, dar dar de la Elena l-a avut doar pe Constantin. După încoronarea sa, Constantin a dat trei mari bătălii: cea dintâi împotriva lui Maxenţiu, tiranul roman; a doua împotriva sciţilor de la Dunăre; iar a treia împotriva bizantinilor (popoare instalate în aria pustiitei cetăţi Byzantion). Înaintea bătăliei cu Maxenţiu, în timp ce împăratul Constantin se frămînta și se îndoia de biruința sa, pe cer i s-a arătat în plină zi o Cruce strălucitoare împodobită cu stele. Pe Cruce stătea scris: „Cu Semnul acesta vei birui.” Cuprins de uimire, împăratul a poruncit să se facă o cruce mare, asemenea celei ivite pe cer și să fie purtată în luptă înaintea oștilor. Prin puterea acestei Sfinte Cruci lui i s-a dat biruinţa în cumplita bătălie împotriva lui Maxenţiu, cel care avea mult oaste mai multă.

Maxenţiu a murit înecat în rîul Tibru. Imediat după această bătălie, Constantin a dat Edictul de la Milano care punea capăt persecuţiilor împotriva creştinilor, învingîndu-i pe bizantini, Constantin a ridicat o metropolă strălucitoare pe rîul Bosfor, care de atunci s-a numit Constantinopol. Dar mai înainte de aceasta el s-a îmbolnăvit de cumplita boală a leprei. Drept tămăduire,preoţii păgîni şi doctorii (Constantin la acea dată nu era încă creştin) l-au sfătuit pe împărat să se îmbăieze în sînge de prunci ucişi. Dar împăratul a respins acest sfat. Acesta a fost momentul după care lui i s-au înfăţişat în vedenie Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care i-au poruncit să meargă şi să-l caute pe Episcopul Silvestru, care îl va vindeca pe el de boala lui.

Acest mare episcop, Papă al Romei, l-a învăţat pe Marele Constantin întru credinţa creştină şi i-a dat Sfîntul Botez, care l-a curăţit pe împărat cu desăvîrşire de greaua boală a leprei. Cînd în Biserică s-au ivit tulburările cauzate de necuratul Arie şi ereziile lui, împăratul Constantin a poruncit să se adune la Niceea întâiul Sobor a toată lumea, în anul 325, unde s-a dat anatemei erezia lui Arie şi s-a întărit Dreapta Credinţă. Sfinta Elena, evlavioasa maică a împăratului, era plină de rîvnă pentru Credinţa lui Hristos. Ea a mers la Ierusalim, a aflat Cinstita Cruce a Domnului, şi a zidit Biserica învierii de pe Golgotha, precum şi încă multe altele în toate Ţinuturile Sfinte. Această sfintă femeie s-a înfăţişat înaintea Domnului în al optzecilea an al vieţii ei, la 327. Împăratul Constantin a mai trăit zece ani după moartea maicii sale. El s-a odihnit întru Domnul în cetatea Nicomidiei, la anul 337, fiind în al şaizeci şi cincilea an al vieţii lui. Trupul său se află înmormîntat în Biserica Sfinţilor Doisprezece Apostoli din Constantinopol.

Share