Hristos a înviat!
“Hristos a înviat!” De ce cuvintele acestea sunt atât de dulci, atât de dorite pentru inima creștină? Pentru că, scumpi frați și surori, dacă Hristos n-ar fi fost înviat, atunci n-am avea nici o nădejde de mântuire și vom pieri noi atunci cu toate păcatele noastre în adâncimele iadului.
“Dar Hristos a înviat din morți, fiind începătură (a învierii) celor adormiți” (1 Cor. 15, 20) – și noi mai mult nu ne temem de moarte. Dar noi știm, că va veni cias, când toți morții și noi cu dânșii ne vom scula din mormintele noastre, și se va începe pentru noi nouă, pururea fericită viață, și noi niciodată mai mult nu vom muri. “Hristos a înviat!” – “Hristos a înviat, spune fiecăruia dreptcredincios creștin inima lui, – înseamnă că am să înviu și eu, căci Hristos – Capul meu, iar eu sunt mădularul Lui.” Numai pentru una ne trebuie nouă să ne grijim, scumpi frați și surori, – ca să înviem nu pentru judecată și osândă, dar pentru viață veșnică fericită. Acesta este lucrul silinței fiecăruia. Dacă până la învierea lui Hristos de moarte se temeau și tremurau, atunci după învierea lui Hristos, moartea de acum se numește adormire și somn. Hristos a înviat și cu Sine a înviat pe noi toți și a dăruit oamenilor viață. Iată mare bucurie creștinului, bucuria mântuirii, care întrece cu sine toate bucuriile pământești.
“Bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă” (Flp. 4,4). Dar dacă tu după păcatele tale nu găsești liniștire și bucurie, atunci ia aminte, că macar tu ești sărac de fapte bune, însă Dumnezeu e bogat cu milă către tine. Plânge, suspină către Dumnezeu din adâncul sufletului de păcatele tale. Plânge, suspină pentru sărbătoare, și va fi la tine adevărată sărbătoare a Învierii. Să ne însuflețim cu sărbătoare de acum, să ne îmbrățișăm unul pe altul, pe cei care ne urăsc să le iertăm totul pentru Înviere și să cântăm cu gura și cu inima: “Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!”
“Hristos a înviat!” Scumpi frați și surori întru Hristos! Starețul Mănăstirei Țigănești împreună cu obștea monahală vă îmbrățișează și vă felicită cu ziua Învierii. Fie ca aceste sfinte simțuri a bucuriei de învierea lui Hristos să nu se stingă niciodată din inimile a tuturor creștinilor dreptcredincioși, ci fie care an să se reânoiască nădejdea noastră că vom învia și noi pentru ca să fim pururea cu Hristos, pe Care lam iubit și lam dorit încă de aci pe pământ. Vrem să adăugăm bucuria noastră de Înviere la bucuria voastră, ca împreună să avem bucurie deplină. Ca să nu fie întristat nici un mădular al Bisericii. Să ne bucurăm și de aceea că sântem în Biserica lui Hristos, Biserica care ca corabia lui Noe plutește spre mântuire. Să păstrăm tot ce este în Biserica Ortodoxă și să fim întotdeauna ci Hristos, și la Golgota și la Înviere.
În vremurile noastre care port deja multe semne a vremurilor de pe urmă este mare necesitate ca starea noastră sufletească să nu fie pătată de pătrunderea a duhului răzvrătitor și înșelător al acestor vremuri. Este mare necesitate de a îngrădi acest mic “grăunte de muștar” al credinței, aceste sfinte simțuri care le primim noi în Biserică de tot ce este străin de Hristos, dușmanos pentru El, de duhul acesta de râs, desfrâu, iubitor de plăceri, iubitor de sine, de măreție, îndrăzneț și nesupunetor, după care se ascunde mânie, cruzime și neomenie. Duhul acesta pretinde la stăpânire în lumea aceasta și la nimicire a tot ce este sfânt.
Vă dorim ca sărbătoarea Paștelui să nu fie umbrită de nimic altceva. Să fim cu toții împreună, împărțind și bucuriile și greutățile. Să pășim înainte după cei care s-au nevoit în blagocestie și credință, chiar și până la sânge, și ne-au lăsat străbătut drumul pe calea mântuirii. Să aprindem luminătorii sufletului, curățindu-le de ținerea minte de rău , neertarea și toate simțurile cele rele ca să petrecem Paștele în lumină. Spunem “Hristos a înviat!” și așteptăm ca să dizolve în al vostru “Adevărat a înviat!” Paște fericit!
Arhim. Irinarh (Costru)
Starețul Sfintei Mănăstiri Țigănești