Duminica Tuturor Sfinților la Mănăstirea Țigănești

Sfânta Biserica îi pomenește acum pe toți Sfinții care din veac au plăcut lui Dumnezeu – îi pomenește după Pogorârea Sfântului Duh, ca pe un rod al Sfântului Duh, pentru că toți Sfinții sunt sfinți prin harul Sfântului Duh. Duhul lui Dumnezeu, Care S-a pogorât asupra Apostolilor, nu a rămas numai în ei, ci prin ei S-a revărsat asupra întregii lumi și a înviat fața ei cea omorâtă de păcat. Toți cei ce credeau se umpleau de Duhul prin Dumnezeieștile Taine, începeau a trăi cu Duhul, a se pârgui duhovnicește, a aduce roade duhovnicești.   Fiecare s-a asemănat unui pom cu frunze bune și multroditor, și toți împreună au alcătuit marea grădină a lui Dumnezeu – raiul duhovnicesc, cel sălășluit acum în ceruri.

  Dumnezeieștii noștri Părinții au așezat să prăznuim, după Pogorârea Sfântului Duh, sărbătoarea de azi, ca și cum ar fi voit să arate că venirea Preasfântului Duh a lucrat prin Apostoli niște lucruri atât de mari, încât a sfințit și a înțelepțit pe cei de un aluat cu noi, și a așezându-i din nou în locul cetei aceleia îngerești căzute, i-a adus, prin Iisus Hristos la Dumnezeu: pe unii, adică, prin mucenicie și sânge, iar pe alții prin trăire și viață virtuoasă, Duhul Sfânt săvârșind, astfel, fapte mai presus de fire.

  În al doilea rând, prăznuind această sărbătoare, noi cinstim și pe mulți alții, care, deși au bineplăcut lui Dumnezeu prin virtutea lor cea desăvârșită, totuși din cine știe pricină, ori poate din pricina unor împrejurări lumești, au rămas neștiuți de nimeni, cu toate că au multă slavă înaintea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, sânt mulți care au viețuit, după voia lui Hristos, și în India, în Egipt, în Arabia, în Mesopotamia, în Frigia, în părțile de sus ale Mării Negre cum și în tot Apusul, până chiar și la insulele Britanilor și, pe scurt grăind, în Răsărit și în Apus; a căror cinstire nu era ușor de făcut, după cum se cuvine, și după obiceiul Bisericii, din pricina mulțimii lor. Deci, pentru ca să primim și ajutorul acelora, al tuturor care au bineplăcut lui Dumnezeu, în orice parte a pământului, iar pe de altă parte și pentru Sfinții care se vor adăuga mai târziu, dumnezeieștii Părinți au așezat să prăznuim praznicul Tuturor Sfinților, care cuprinde în sine pe toți cei dintâi și pe toți cei mai târziu, pe cei cunoscuți și pe cei necunoscuți, pe care Duhul Sfânt, sălășluindu-se întru ei, i-a sfințit.

  În al treilea rând, prăznuirile Sfinților, ce se fac în fiecare zi în parte, trebuia adunate într-o singură zi, spre a se arăta că ei au luptat pentru un singur Hristos și că toți s-au găsit pe aceeași cale a virtuții, și că toți s-au găsit pe aceeași cale a virtuții, și astfel s-au încununat după vrednicie, ca niște slujitori ai unui singur Dumnezeu. Ei au alcătuit Biserica, împlinind lumea cea de sus și încurăjându-ne și pe noi a ne sârgui să ducem cu toată râvna aceeași luptă, care este deosebită și de mai multe feluri, potrivit cu puterea fiecăruia. Spre care nevoiască-se fiecare, după puterea și cu toată osârdia lui.

  Să se mai știe că acum prăznuim toate câte Duhul Sfânt, cu dăruiri de bine, a sfințit: sufletele cele prea înalte și sfințite, adică cele nouă cete: pe strămoși și patriarhi, pe prooroci și pe sfinții mărturisitori și pe cuvioșii mucenici, pe cuvioși, pe drepți și pe toată ceata sfintelor femei și pe toți ceilalți Sfinți necunoscuți, împreună cu care să fie și cei ce se vor adăuga în viitor. Dar mai presus de toți și întru toți și cu toți Sfinții, pe Sfânta Finților, pe Preasfânta și cea făr-de asemănare mai mărită decât cetele îngerești, pe Doamna și Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria.

  Fiecare dintre noi are un Sfânt al cărui nume îl poartă și are un înger păzitor. Aceștia își întind mâinile către noi poftindu-ne la ei, făgăduindu-ne și dându-ne povățuire și îndrumare. Să nu-i jignim prin neluarea-aminte și prin îndărătnicie, și ei ne vor duce în sălașurile dumnezeiești. Dumnezeu să vă dăruie ca totdeauna să purtați în minte și în inimă această luminoasă cale a vieții, cu râvna de a fi părtași ai ei.

  Cu rugăciunile Preacuratei Tale Maici, Hristoase Dumnezeule, și cu ale Tuturor Sfinților celor din veac, miluiește pe noi, ca un bun și de oameni iubitor. Amin.