Duminica Tomii – Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut (Ioan 20,29)

Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut (Ioan 20,29). Cuvintele acestea lea spus Domnul ucenicului, care a spus că n-ar să creadă învierii Domnului până ce singur n-ar să adeverească în așa de minunat și așa de important pentru toată omenirea eveniment.

Dacă nu voi vedea în mâinele Lui semnul cuielor, răspundea Toma, adus fiind în nedumerire cu așa de bucuroasă veste, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede (Ioan 20, 25). Așa a exprimat nu necredința, vrăjmășească Domnului, – așa s-a exprimat nespusa bucurie, așa s-a exprimat sufletul înaintea mărimei evenimentului, care depășește mintea omenească, înaintea evenimentului, care a schimbat starea oamenilor. Cu Hristos și întru Hristos a înviat omenirea.

Toma a voit să se adeverească în înviere, el primește cu mult mai mare adeverire, în prezența căruia de acum nu trage atenție la înviere. “Domnul meu și Dumnezeul meu! ” – strigă Toma. Adeverindu-mă în a Ta Dumnezeire, nu caut de acum adeverire în înviere. Ție, atotputernicului Dumnezeu, este cu putință toate faptele care depășesc priceprea oamenească.

Adu degetul tău încoace, spune Mântuitorul ucenicului care se clătina în credință, ucenicului, care era uimit cu nedumerire înaintea mărimei faptelor lui Dumnezeu, – adu mina ta și o pune în coasta Mea, și nu fi necredincios, ci credincios (Ioan 20, 27). Pipăiți-Mă și vedeți (Luca 24, 39) începeți să faceți fapte după poruncile mele, pipăiți-Mă cu viața după voia Mea și veți vedea pe Mine, Cel nevăzut, veți vedea cu simțământ duhovnicesc al sufletului vostru, fiecare pipăindu-Mă în așa fel, se va adeveri în Mine și încântat în aflarea Mea va striga cu iubitul Meu apostol: “Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28).

(din predica lui Sf Ignatie (Breancianinov))

Marți în săptămâna lui Toma este rânduită de Biserică pomenirea morților. Duminica și Luni creștinii se duc la cimitir ca să pomenească pe cei adormiți chiar la mormintele lor, să le împarte bucuria Învierii. Această prăznuire poartă denumire – Paștile blajinilor. Astăzi în Duminica  Sf. Toma la cimitirul Mănăstirii s-a petrecut panihida cu canonul Învierii. A fost toată obștea împreună cu starețul și enoriașii care au fost la slujbă.

Ziua aceasta este așezată de Biserică fiindcă în această zi creștinii care trăiesc pe pământ se împart cu sufletele adormiți părinți și frați cu bucuria duhovnicească de Mântuitorul Înviat. Sfânta Biserica după trecerea săptămânii Luminate a Paștelui, când ea necontenit a sărbătorit cea mai mare sărbătorirea a sa – Învierea lui Hristos, se grăbește din prima zi a săptămânii lui Toma să-și împartă bucuria sa cu cei adormiți, în nadejdea fericitei învieri, bucuria care a vestit morților și însuși Domnul nostru, pogorându-Se în iad ca să vestească biruința asupra morții. Mișcați de sinceră dragoste către apropiații săi după credință și sânge, adormiți în Domnul, creștinii, care trăiesc pe pământ, măeresc rugăciunile sale către Cel Înviat ca să fie însușite roadele învierii Lui de către cei trecuți în viață după moarte și de slobozirea lor de veșnicele munci. „Pentru ce, – întreabă Sfântul Ioan Gură de Aur, acum părinții noștrii, lăsând casele sale de rugăciuni în orașe, se adună în afara orașului, la cimitire, la morții lor? Pentru aceia, – continuie el, – că astăzi Iisus Hristos s-a pogorât în iad la cei morți ca să vestească biruința asupra morții.” Sfântul Ambrozie de Mediolan spune: “Se cuvine și este drept fraților, ca după sărbătorirea Paștelui să împărțim bucuria noastră cu sfinți mucenici ca părtași la patimile Mântuitorului, să le vestim lor slava Învierii lui Hristos.” Și acum, ca și în vechime, creștinii ortodocși în zilele săptămânii lui Toma se duc să se roage pentru cei morți chiar la morminte. Și cum din vechime făceau milostenie pentru sufletele celor adormiți, așa și acum – acest blagocestiv obiceu se păstrează până și azi.

(din predica lui Arhim. Chiril (Pavlov))