Duminica Înfricoșatei Judecăți și Întâmpinarea Domnului la Mănăstirea Țigănești

15.02.2015 Astăzi este duminica din apropierea Postului Mare care se numește Duminica Înfricoșatei Judecăți. Totodată în aceasta lună în ziua a doua (pe stil vechi) se prăznuiește Întâmpinarea Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos când L-a primit dreptul Simeon în brațele sale.

În aceasta cinstită zi, la patruzeci de zile după mântuitoarea Întrupare si Naștere a Domnului nostru Iisus Hristos, cea fără de împreunare bărbătească, din pururea Fecioara Maria, Domnul nostru Iisus Hristos a fost dus în Templu de preasfânta Lui Maică și de dreptul Iosif, după obiceiul Legii celei vechi. Atunci bătrânul Simeon, căruia îi era făgăduit de la Duhul Sfânt să nu vadă moartea, până ce nu va vedea pe Domnul Hristos, luându-L în brațe, a strigat: Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace! Și cu multă bucurie s-a mutat, după aceasta, de la cele pământești, la cele cerești și nesfârșite. (Mineu, 2 Februarie).

Și i-a binecuvântat Simeon și a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre ridicarea și spre căderea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. (Luca 2, 34).

Dragi frați și surori, Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se refer cuvintele acestea prorocești al dreptului Simeon, a venit pe pământ nu pentru aceea ca să fie pus spre căderea sau cauza pierzării cuiva. Nu, El a venit pe pământ, ca să fie spre ridicarea tuturor oamenilor, tuturor popoarelor… Dar singuri oameni, ai lor păcate și apucături rele au fost cauza că, venind în lume pentru mântuirea tuturor, Hristos pentru unii S-a făcut făptaș al ridicării, dar pentru alții fără voie cauza căderii…

Dreptul Simeon, care după predanie, a trăit trei sute șaizeci de ani, și lui a fost prorocit, că n-ar să moară, până ce nu va vedea pe Hristos Mântuitorul, – când a luat în brațe pe Pruncul Hristos, s-a bucurat cu duhul și a cântat cântare minunată: “ Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace! Că văzură ochii mei mântuirea Ta pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, Lumina spre descoperirea neamurilor și slava poporului tău Israel.” Ochii lui au văzut mântuirea lumii, și de aceasta el era liniștit și bucuros și în pace, liniștit. Dar, pentru ca fiecare din noi să poată cânta așa cântare înainte de moarte, trebuie să fim și noi primitori și purtători de Dumnezeu. Dreptul Simeon s-a învrednicit să fie așa nu numai pentru că a purtat pe mâinile sale pe Pruncul, dar mai ales, că în inima sa purta pe Hristos împreună cu Tatăl și Sfântul Duh. De aceasta nu numai dreptului Simeon este dată așa mare cinste de a purta pe mâini pe Hristos și de a fi primitor de Dumnezeu, ci și mulți alții pot avea vrednicia aceasta… Pentru așa mare vrednicie trebuiește de la noi ca să-L iubim pe Hristos, și să îndeplinim sfintele Lui porunci, și să nu încuiem inima sa, când El bate în ușă la noi ori prin cuvântul Său ori prin scârbe și așa mai departe… Atingerea exterioară de Hristos fără credință lăuntrică și dragoste nu e de folos. Mulți din iudei se atingeau de Dânsul, dar nu le-a adus asta nici un folos. De acea se vede, că purtător de Dumnezeu poate fi numit acela, care îndeplinește poruncile lui Hristos și-L iubește pe Dumnezeu… (Arhim. Chiril (Pavlov). Predici.)

Aceasta este a treia și ultima Duminică pregătitoare pentru Sfântul și marele Post, pentru că ne aduce aminte de sfârșitul veacurilor, de Judecată, de osândă veșnică a păcătoșilor și de răsplătirea drepților în Împărăția Cerurilor. Cine va cugeta la toate acestea, va trece cu folos curgerea Sfântului Post, se va împăca cu aproapele său, se va ruga mai mult, se va spovedi cu căință de păcatele sale și va primi cu mare evlavie Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Iată folosul acestei Duminici. (Arhim. Ilie (Cleopa). Predici)

Au rânduit deci dumnezeiești Părinți în această duminică pomenirea înfricoșătoarei zile a celei de a doua veniri a Domnului, ca, înfricoșându-i pe oameni prin moarte și prin așteptarea chinurilor ce vor să fie, să-i întoarcă spre virtute pe cei ce trăiesc fără nici o grijă și să nu se încreadă numai în iubirea Sa de oameni, ci să țină seama și de aceea că Dumnezeu este un Judecător drept, Care răsplătește fiecăruia după faptele lui… Dar trebuie să se știe că Hristos nu va întreba atunci nici de post, nici de sărăcie, nici de minuni, cu toate că sunt bune și acestea, ci de cele ce sunt cu mult mai bune decât acestea, de milostenie și de milă. (TRIOD, Duminica lăsatului sec de carne).

Și ne așteaptă pe noi o vedere înfricoșată, cel mai groaznic eveniment: a doua venire pe pământ a Domnului nostru Iisus Hristos. Prima venire noi o putem contempla în amintire bine cinstitoare, a doua este prezentată închipuirii noastre prin cuvântul lui Dumnezeu în cele mai pitorești și puternici trăsături. Această imaginație poate în chip mântuitor impresiona sufletele noastre cu frica de Dumnezeu, a trezi pe noi din adâncă nepăsare de veșnică soarta noastră, ca dintr-un somn netrezitor, cu care ne-a adormit viața noastră trupească. Va veni Fiul Omului întru slava Sa (Matei 25, 31)… (Sf Ignatie (Breanceaninov). Predici).

Înainte de venirea Lui va veni Antihrist. Se va naște, după cum spune Sfântul Ipolit al Romei, dintr-o femeie desfrânată, fecioară cu numele, dintre evrei, din seminția lui Dan, fiu lui Iacov. Se va purta ca și cum ar trăi după Hristos, va face minuni. Totuși pe toate le va face în chip mincinos, nu cu adevărat, și nașterea, și viața, și toate celelalte minuni, după cum zice Apostolul. “Atunci, zice el, se va descoperi fiul pierzării, cu toată puterea  și semne și minuni mincinoase ”. Dar,  după cum spune Ioan Damaschin, nu se va întrupa diavolul, ci va fi un om născut din desfrânare. Va lua asupra sa toată lucrarea Satanei și se va arăta pe neașteptate. Apoi se va arăta bun și blând tuturor. Va fi atunci foamete mare. Va veni, așa-zicând, în ajutorul poporului; va cerceta dumnezeieștile Scripturi; va ține post și va fi silit de oameni să primească a fi ales împărat. Va iubi mai cu seama pe poporul evreu, se va așeza în Ierusalim și va zidi templul iudeilor. Cu șapte timpuri înainte, după cum zice Daniel, vor veni Enoh și Ilie, propovăduind poporului să nu-l primească. Antihrist însă îi va prinde și-i va chinui, apoi le va tăia capetele. Cei care vor voi să rămână credincioși vor fugi departe; pe cei pe care îi va găsi în munți îi va ispiti prin demoni. Dar din pricina celor aleși, se vor micșora cele șapte timpuri. Va fi foamete mare, toate stihiile lumii se vor schimba, încât aproape să dispare toate.

După aceasta va fi pe neașteptate venirea Domnului din cer, ca un fulger, mergând înainte cinstita lui Cruce. Râu de foc clocotitor va merge înainte, curățind tot pământul de necurății. Îndată, va fi prins Antihrist și slugile lui și vor fi dați focului veșnic. .(TRIOD, Duminica lăsatului sec de carne).

Judecata aceasta va fi înfricoșată, fiindcă Judecătorul la ea va fi atotvăzătorul și ne privitor la față Dumnezeu, Care pătrunde în adâncurile duhului omului și înaintea Căruia nu se va ascunde nici –un lucru făcut de noi, și nici un cuvânt, și nici un gând tainic și simț nu va scăpa de la Dânsul. (Arhim. Chiril (Pavlov). Predici.)

La judecata lui Hristos pentru îndreptățire va fi necesară mila ca exprimare prin fapte a dragostei…Pe toți făcătorii ai săi mila îi va aduce înaintea lui Hristos și îi va cere lor de la Hristos iertare și veșnica fericire…

Iubiți frați! Să priveghem și să ne pregătim pentru Înfricoșata Judecată, care ne așteaptă pe noi la hotarele veșniciei pentru decizie care nu se va întoarce a soartei noastre pe veci. Să ne pregătim, rezervându-se cu toate, mai ales cu milă, care conține în sine și încunună toate virtuțile, fiindcă dragostea – cauza îndemnătoare a milei este uniunea desăvârșirii creștine (Col 3, 14). Mila le face pe oameni, care sunt îmbelșugate cu ea, asemănătoare cu Dumnezeu (Matei 5: 44, 48; Luca 6: 32,36). Fericiți cei milostivi că acea se vor milui; judecata fără milă va fi celora care n-au făcut milă (Matei 5,7: In 2, 13). (Sf Ignatie (Breanceaninov). Predici).