Duminica a IV-a din Postul Mare: a Sf. Ioan Scărarul

În aceasta zi, în Duminica a patra a Postului Mare, se face pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ioan Scărarul.

Acesta, pe când era de șaisprezece ani, fiind chemat de Dumnezeu, s-a adus pe sine jertfă cu totul sfântă, suindu-se în muntele Sinai, Apoi, după nouăsprezece ani, a plecat de aici, a luat calea isihiei și s-a așezat la o depărtare de cinci mile de Biserica Mare a muntelui Sinai, într-un loc numit Tolas.

Aici a petrecut patruzeci de ani într-o înflăcărată dragoste de Dumnezeu, pururea fiind aprins de focul dragostei dumnezeești. Mânca tot ceea ce-l făcea neprihănit față de sfatul evanghelic: puțin de tot, nu până la sațiu; dar și asta înfrângea cu mare înțelepciune boldul mândriei. Dar ce minte ar putea să spună izvorul lacrimilor lui? Se împărtășea de somn atât numai cât firea minții să nu-i vateme rivegherea. Tot drumul vieții sale era orugăciune neântreruptă și o nesemănată dragoste către Dumnezeu. Trăind prin toate aceste fapte mari în chip bineplăcut lui Dumnezeu, scriind Scara, alcătuind cuvinte de învățătură pline de folos sufletesc, s-a odihnit cu vrednicie în Domnul în anul 603, în vârstă de optzeci de ani, lăsând încă și alte multe scrieri.

Pomenirea lui se săvârșește la 30 martie. Dar se prăznuiește și azi, poate din pricină că de la începutul sfântului post de patruzeci de zile începe în chip obișnuit să se citească în sfintele mănăstiri Scara cuvintelor lui.

Pentru rugăciunile lui, Dumnezeule, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.