Cel ce Te-ai înălțat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi!

Nici un eveniment în istoria Bisericii creștine și nici un eveniment în viața Mântuitorului nostru Iisus Hristos nu se prăznuiește atâta timp și cu așa bucurie și solemnitate ca Învierea a lui Hristos Mântuitorul. Patruzeci de zile da la ziua Învierii sfânta Biserica răsună cu solemn cântat a multbucuroasei cântarei: “Hristos a înviat!” Pricina îndelung duratei sărbătoriri este în acea că însuși Domnul după învierea Sa mult timp, să spunem așa, a propovăduit învierea Sa. În timp de 40 de zile El se arata când mironosițelor, când apostolilor, și lor când unuia, când multora, și fiecare dată săde în sufletele lor bucurie și încredere în adevărul învierii Lui.

De aceasta și noi 40 de zile prăznuim Paștile, ne amintim și proslăvim pe Domnul și Mântuitorul nostru înviat până la înălțarea Lui în cer, care a avut loc în a patruzecea zi după învierea Lui, în timpul ultimei arătării Lui apostolilor.

Iar când a sosit vremea Înălțării, Mântuitorul i-a dus cu Sine pe Muntele Măslinilor ( numit așa fiindcă erau măslini mulți sădiți pe el ) și le-a grăit lor despre propovăduirea Lui până la marginile lumii, cum și ei vor să-L întrebe despre cele ce trebuiau să facă. Și de față fiind acolo și Maica Sa, a trimis înaintea lor îngeri, ca să le arate suirea la cer. Și pe când ei priveau, un nor L-a ridicat din mijlocul lor, purtândul în sus. Și astfel, înconjurat de îngeri trimiși înaintea Lui, S-a înălțat și a șezut de-a dreapta Tatălui, îndumnezeind trupul, prin care, stricându-se vrajba cea de demult, am fost împăcați cu Dumnezeu. Iar niște îngeri, în chip de bărbați, au stătut înaintea Apostolilor, zicând: Barbați galileeni, ce stați de vă mirați, uitându-vă spre cer? Acest Iisus Dumnezeu, pe Care Îl vedeți cu trup, așa va veni iarăși, cu trup adcă, dar nu ca mai înainte, în sărăcie și tăcere, ci înconjurat de îngeri, cu slavă mare, precum Îl vedeți acum.

Cel ce Te-ai înălțat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi! Amin.

***

Astăzi de 8 mai (pe stil vechi) se face pomenirea Sfântului și slăvitorului Apostol și Evanghelist Ioan, ucenicul cel iubit și iubitor de feciorie, de Dumnezeu cuvântătorul.

Cinstita mutare din viață a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, se prăznuiește la 26 septembrie. În ziua de astăzi se cinstește numai pomenirea semnului minunat, care avea loc, în fiecare an, în ziua de 8 mai, la Efes, unde era mormântul Sfântului. În fiecare an, la 8 mai, izvora, cu darul lui Hristos, din mormântul Sfântului Ioan, o pulbere albă, ca un praf tămăduitor, pe care creștinii din acele locuri îl numeau mană. Și, ungându-se cu el, credincioșii se tămăduiau de toate neputințele și patimele sufletelor și trupurilor, slăvind pe Dumnezeu și pe sluga Ioan, Apostolul lui Hristos. Și se petrecea semnul acesta, în toți anii, până la cotropirea Efesului de către necredincioși și până la nimicirea creștinilor din acele locuri. Iar Biserica, în loc de înaltă mulțumire, a rânduit ca, în această zi, precum și în ziua din septembrie, să propslăvim, cu laude și cu cântări, și să fericim pe acest plăcut al lui Dumnezeu, Ioan Evanghelistul, care mai mult decât alții, a fost iubit de Dumnezeu; ca prin rugăciunile lui, să câștigăm, și noi tămăduire de bolile noastre cele sufletești și trupești și să ne învrednicim a fi plăcuți și iubiți lui Hristos, Dumnezeul nostru, acum și în vecii vecilor. Amin.