Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon cinstit la Mănăstirea Țigănești

Astăzi de 9 August (27 Iulie) se sărbătorește Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon. Dimineața s-a săvârșit Liturghia după care s-a făcut Sf. Maslu. A venit o mulțime de oameni ca și în fiecare an. Aici se află Icoana Sfântului Mare Mucenic Pantelimon dăruită Mănăstirei de Sfântul Sfințit Mucenic Serafim (Ciciagov) în anul 1908, care pe atunci era Episcopul Chișinăului și a Hotinului. Icoana a fost scoasă afară și înaintea ei s-a făcut Taina Sf. Maslu.

Sfîntul Mare Mucenic Pantelimon s-a născut dintr-o mamă creştină şi un tată păgîn. Mama lui s-a numit Evvula, iar tatăl lui Evstorghius. El de tînăr a studiat temeinic ştiinţa medicinei. Sfîntul Sfinţit Ermolae l-a cunoscut şi şi l-a făcut prieten, l-a învăţat Creştina Credinţă, iar mai apoi l-a botezat. Sfîntul Pantelimon apoi a vindecat minunat un orb, pe care şi alţi medici îl trataseră, dar zadarnic: Sfîntul Pantelimon l-a vindecat pe acel om în Numele lui Hristos, apoi l-a botezat. Confraţii medici, plini de invidie şi de ură, l-au denunţat pe Pantelimon ca fiind creştin, şi acesta a fost adus înaintea împăratului Maximian la judecată. Dar Sfîntul Doctor a stat înaintea judecătorului celui pămîntesc cu trupul, însă înaintea Celui Ceresc cu sufletul. El a declarat cu libertate înaintea împăratului că este creştin, vindecîndu-l înaintea ochilor lui pe un paralitic care suferea de acea boală de ani mulţi. Această minune i-a adus pre mulţi păgîni la Credinţa în Hristos. Împăratul însă l-a supus pe Mucenic unor cumplite torturi.

La Sfîntul Pantelimon a venit de mai multe ori însuşi Domnul, şi l-a vindecat pe mucenicul Său desăvîrşit. Apoi au fost daţi la chinuri Sfîntul Sfinţit Ermolae, împreună cu Ermip şi Ermocrat. Osîndit la moarte fiind, Sfîntul Pantelimon a îngenuncheat la rugăciune, în acel moment călăul a izbit gîtul muceicului cu sabia, dar sabia s-a îndoit, ca şi cînd ar fi fost făcută din ceară. Călăul nu a putut să îl omoare pre Mucenicul lui Dumnezeu pînă ce acesta nu şi-a săvîrşit rugăciunea, şi pînă ce însuşi nu i-a dat voie călăului să îl ucidă.

Sfintele moaşte ale Sfîntului Pantelimon sînt mari făcătoare de minuni. Sfîntul Mare Mucenic Pantelimon a fost ucis sub un măslin, care îndată după uciderea lui a rodit minunat. Numele Pantelimon însemnează, multmilostiv, ,multîndurat. Atotmilostivul Dumnezeu a primit sufletul dreptului Său şi l-a proslăvit printre Sfinţii Lui cei mari. Acest minunat mare mucenic a luat cu cinste mucenicia pentru Hristos fiind în tînăra lui vîrstă, în douăzeci şi şapte de zile ale lunii iulie, din anul 304. Sfîntul Mare Mucenic Pantelimon este chemat în rugăciuni de către preoţii Bisericii la Sfinţirea Apei şi la Taina Sfîntului Maslu, împreună cu Sfîntul Sfinţit Mucenic Ermolae şi cu ceilalţi sfinţi doctori fără de arginţi şi făcători de minuni. Hramul Sfîntului Mare Mucenic Pantelimon este purtat şi de o frumoasă mînăstire din Sfîntul Munte Athos. (Sf. Nicolae Velimirovici)

Astăzi este a zecea Duminică după Cincizecime. La Liturghie s-a citit Evanghelia despre însemnătatea postului în apărarea și izbăvirea de demoni.

[Mt. 17,14-23]. „Acest neam (de demoni) nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.” Dacă acest neam e izgonit de rugăciunea şi postirea altuia, cu cât mai mult el nu poate să intre în cel ce însuşi e postitor şi rugător. Iată ce îngrădire! Deşi demonii sunt mulţime nenumărată şi văzduhul e plin de ei, nu pot face nimic celui care se îngrădeşte prin rugăciune şi prin post. Postul este înfrânarea desăvârşită, rugăciunea este desăvârşita părtăşie (comuniune) cu Dumnezeu; postul apără de bântuirile din afară, iar rugăciunea aţinteşte dinlăuntru asupra vrăjmaşilor o panoplie de foc. Pe postitor şi rugător, demonii îl simt de departe şi fug de el, ca să nu primească lovituri dureroase. Ne e îngăduit să gândim că acolo unde nu este post şi rugăciune s-a şi înfiinţat demonul? Da. Demonii, sălăşluindu-se în om, nu întotdeauna îşi fac simţită adăstarea, ci se ascund, învăţându-şi gazda la tot răul şi abătând-o de la tot binele în chip hoţesc, aşa încât acesta este încredinţat că singur face tot, împlinind de fapt voia vrăjmaşului său. Tu doar apucă-te de rugăciune si de post, si vrăjmaşul va fugi îndată, aşteptând prilejul de a se întoarce; într-adevăr se întoarce, îndată ce omul părăseşte rugăciunea şi postul. (Sf. Teofan Zăvorâtul).